Ecranele LCD sunt cele mai utilizate la nivel mondial, indiferent ca vorbim despre laptopuri si monitoare, dar aceasta calitate buna din prezent nu a fost intotdeauna.
A doua viata a ecranelor LCD a venit cu tehnologia IPS o tehnologie adusa de LG. Aceste noi ecrane sunt folosite si pentru telefoane ca de exemplu in noul touchscreen pentru Nokia Lumia 520.
Afisajul cu ajutorul cristalelor lichide asa cum il stim din denumirea sa in engleza presupune o matrice de cristale lichide care este luminata si desigur proprietatea lor de a influenta sensul de polarizare.
Tot ce poate face un ecran LCD este sa permita luminii sa treaca, si culoarea este oferita de un panou microscopic care se acopera cu pixeli. Cele trei nuante cromatice din care sunt compuse sunt verde, rosu si albastru.
Pentru a genera culori, la fel ca si atunci cand desenam, pixelii combina lumina din aceste trei culori primare. Cristalele lichide actioneaza blocand sau lasand lumina sa treaca.
Pentru a se putea obtine culoarea galbena se activeaza celulele verzi si rosii, iar pentru negru toate cele trei culori se sting. Pentru a se obtine culoarea alb trebuie ca toate celelalte nuante sa fie aprinse. Acesta este modul in care functioneaza ecranul, dar aceste ecrane sunt configurate diferit in functie de tipul lor.
Panourile TN au fost o vreme folosit pentru televizoare si monitoare si uneori pentru telefoane deoarece tehnologia era ieftina si timpul pentru raspuns era destul de bun. Cu toate acestea se recunosc foarte usor panourile TN chiar daca nu aveti unul IPS pentru a face comparatia.
Nivelul de luminozitatea si reproducerea inexacta a unghiurilor mici de vizibilitate sunt minusurile majore pe care le au ecranele TN si acestea sunt motive suficiente penru a cauta ceva performant.
Pe un nivel intermediar se afla panourile VA si in aceste cazuri exista si cristale lichide aflate in mod natural pe o pozitie orizontala care nu mai au nevoie de tranzistoare suplimentare. Un avantaj este ca in lipsa tensiunii celulele de cristal lichid raman perpendicular pe substrat, in asa fel incat se obtine un negru mai bun comparativ cu cele TN.
Chiar daca panourile VA pot sa reproduca mai bine culorile si au unghiuri mai bune, tot nu ajung la performanta ecranelor IPS. Timpul de raspuns in ceea ce priveste trecerea de la alb la negru este foarte mare si genereaza efecte de ghosting.
Despre aceste panouri a inceput sa se dicute in 2011 atunci cand Apple le-a introdus pe iPhone 4 si mai exact pe ecranul Retina. Acel ecran nu era deloc magic, avea tot LCD dar utiliza un panou IPS cu o rezolutie mai buna. Nivelul de luminozitate si modul in care putea sa reproduca culorile si sa redea calitatea imaginilor era mult mai bun decat ceea ce putea oferi un panou LCD TN, utilizat pana atunci.
Panourile LCD IPS de la iPhone 4 erau oferite de LG o companie care ulterior a contribuit la viitoarele telefoane, inclusiv la cele proprii. LG a devenit cel mai mare producator de ecrane IPS furnizand si panouri pentru companiile care produc telefoane sau monitoare.
