Valoarea in procesul de vindecare
La un nivel fundamental, funeraliile au un rol imperativ in a ajuta familia si prietenii defunctului sa faca fata pierderii acestuia. Prin inmormantari Dolj President, stabilim semnificatia personala si sociala a persoanei dragi. Trebuie sa recunoastem pierderea si sa o punem in perspectiva inainte de a ne putea intrista. Povestirea amintirilor noastre despre un individ, stabilirea cine a fost si ce a insemnat pentru noi, este necesara pentru ca noi sa putem merge mai departe.
Beneficiile unei inmormantari traditionale
- Ajuta la parcurgerea primilor pasi in procesul de durere prin intarirea realitatii mortii;
- Ofera ocazia de a exprima sentimentele de durere;
- Incurajeaza impartasirea amintirilor care sarbatoresc si valideaza viata celui decedat;
- Ofera sprijin din partea prietenilor si familiei si recunoaste pierderea in cadrul comunitatii;
- Creeaza un forum pentru a impartasi valori si credinte spirituale;
- Permite persoanelor indoliate o activitate structurata sau „ceva de facut” intr-o perioada dezorientata;
- Serveste ca un rit de trecere si un important ritual social.
Ajuta la inceperea vindecarii
Fiecare aspect al unei inmormantari are un scop si un potential de vindecare. Inmormantarile nu sunt doar o ceremonie de onorare a celor care au murit. Inmormantarile sunt, de asemenea, un ritual important care ii ajuta pe supravietuitori sa inceapa sa faca fata pierderii lor, impartasindu-le durerea celor din jur.
Una dintre recunoasterile impartasite de oameni din intreaga lume si de-a lungul timpului este importanta ritualului. In fiecare cultura, tranzitiile semnificative, cum ar fi nasterile, casatoriile si decesele au fost marcate de ritualuri. Ritualul este definit ca fiind un act extrem de simbolic care confera semnificatie transcendentala anumitor evenimente sau experiente de viata.
Mai mult decat un simplu serviciu pentru persoana care a murit, o inmormantare este pentru cei dragi care au ramas in urma. Participarea la o inmormantare poate fi un act terapeutic care incepe efectiv procesul de vindecare.
Inmormantarile nu trebuie sa beneficieze de cei morti, ci de cei vii. Au o serie de beneficii terapeutice de neegalat. Ca un rit de trecere, inmormantarea te ajuta sa recunosti trecerea persoanei dragi, sprijinindu-te atunci cand iti incepi viata fara decedat si reintegrandu-te inapoi in grupul social ca o persoana a carei persoana iubita nu mai este in viata. Cum sa traiesti in continuare cand cineva pe care-l iubesti moare?
Cand o persoana iubita moare, prima reactie pentru multi oameni este sa doreasca sa se termine evenimentul cat mai repede posibil. Ei cred in mod eronat ca a nu avea o inmormantare se va adaposti pe ei si pe familia lor de mai multa durere. Psihologii si consilierii sunt de acord ca inmormantarile pot fi o experienta de vindecare care ii ajuta pe supravietuitori sa treaca prin durerea lor.
Inmormantarile pot fi dificile din punct de vedere emotional, dar ofera o oportunitate de a primi cadoul amintirilor pretuite pe care altii le-au impartasit cu persoana care a murit. Multe familii sunt placut surprinse sa auda povesti de la prieteni si relatii despre persoana iubita pe care nu le-au auzit niciodata pana acum. Sa fii inconjurat de familie si prieteni si sa inveti cum au fost atinse vietile lor poate aduce un mare confort.
Cum a aparut de fapt coliva si care este semnificatia ei?
Migdalele erau sacre pentru Afrodita, iar stafidele pentru Dionysos. Semintele de susan au fost considerate a deschide usile constiintei.
Practica de a oferi coliva este traditionala in Grecia, Cipru, Serbia, Bulgaria, Muntenegru, Romania, Moldova, Rusia si parti ale Bosniei-Hertegovinei, precum si in randul crestinilor din Orientul Mijlociu. Cand este servit, amestecul de coliva, care arata ca pamantul, este modelat intr-o movila care sa semene cu un mormant. Intregul este apoi acoperit cu zahar pudra iar initialele defunctului sunt conturate deasupra.
O lumanare, plasat de obicei in centrul colivei, este aprinsa la inceputul slujbei de pomenire si stinsa la sfarsitul acesteia. Dupa liturghie , cei prezenti trebuie sa manance coliva in timp ce vorbesc despre decedat si spun: „ Dumnezeu sa-l ierte”.
Unele parohii ortodoxe au o persoana desemnata insarcinata sa faca coliva. Acest lucru se datoreaza partial riscului pentru sanatate al graului fermentat daca coliva nu este pregatita corect.
Uneori, coliva se face cu orez sau orz in loc de grau. Acest obicei a inceput ca un raspuns practic la o foamete care a aparut in Rusia sovietica, cand credinciosii nu aveau grau la dispozitie pentru coliva, asa ca foloseau in schimb orez. Unele comunitati continua sa foloseasca orezul pentru coliva pana in prezent. In Biserica Ortodoxa Japoneza, unde se mananca in principal orezul, coliva este de obicei facuta din orez indulcit cu zahar si decorat cu stafide, fara a se referi la foamete.
Originile colivei sunt anterioare crestinismului. Cuvantul coliva insusi provine din cuvantul grecesc antic κόλλυβoς ( kollybos ), care insemna initial „o moneda mica” si mai tarziu in forma plurala neutra „placinte mici facute din grau fiert”. In Greacia antica, un amestec de boabe de grau gatite si nuci erau oferite in timpul festivalului pagan al Anthesteria.
